Habla con el

Theodor a exersat astăzi la pian – supravegheat şi îndrumat, pe rând, de SJ şi SD - în două reprize. Începe să desluşească bemolii, octavele, acordurile minore şi majore, diezii, să reproducă melodii scurte după o primă audiţie. Claviatura îi e din ce în ce mai prietenă. Pe la prânz a fost urât afară (nori, ploaie, furtună), însă după amiază s-a înseninat. Am mers aproape o oră pe jos, timp în care ne-am conversat neîncetat. La întoarcere, un nou episod din seria: „Vreau să ştiu!” (scenariul, regia şi interpretarea - Theodor). Constat că a reţinut pe de rost citate întregi din slujba Vecerniei şi din Liturghie. E drept, seara la culcare adoarme pe acordurile Vecerniei. Azi a vrut să ştie ce se-ntâmplă dacă ai credinţă. Brusc mi-am aminitit o frântură evanghelică: Toate sunt cu putinţă celui ce crede. Da, dar celui ce bine crede...Lung şi anevoios va fi drumul aflării acelei credinţe „bune”, „drepte", „roditoare” în acest hăţiş al măştilor înşelătoare ce ne roioesc împrejur... Deunăzi mă întreba ce înseamnă „noi” în sintagma miluieşte-ne pe noi.
Ramona îmi spunea aseară că este nepedagogic să nu îi acorzi atenţie copilului, pentru că igorându-l îşi pierde ireparabil (sau greu reparabil) încrederea în sine. Astfel că se impune metoda habla con el. Lecţia lui Almodovar este folositoare şi necesară.
Acum când scriu Raluca se află într-o pasăre metalică (jumbo jet) ce spintecă văzduhul. Vreo nouă ore e – la propriu - în aer. Urmează o escală de şase ore la Viena şi back home.