Squeamish

De dimineaţa am fost să-mi fac analizele de sănătate – aşa cum prevede programul naţional de îmbunătăţire, vezi doamne, a sănătăţii populaţiei. Trebuia să fac asta mai de mult, însă mi-am rătăcit formularul tipizat (pe care era scrisă şi trimiterea de la medicul de familie) până când, într-una din zilele trecute, l-am găsit întâmplător. Am ales un laborator privat şi bine utilat. La recepţie – ca de fiecare dată când merg acolo – difuzoarele emanau armonii preclasice (în special Vivaldi). În câteva minute aveam să mă aflu într-una din săli, cu o seringă în antebraţ. La sfârşit a trebuit să apăs pe plasturele aplicat pe înţepătură. Cu toate astea, a curs ceva sânge şi, alb la faţă, m-am apropiat din nou de recepţie să rog asistenta să-mi dea un pahar cu apă. M-a îndrumat spre o altă sală (nu era multă lume azi – era chiar pustiu), unde o doctoriţă (sau a nurse) mi-a pregătit un scaun extensibil, mi-a schimbat palsturele şi mi-a dat să beau apă, rugându-mă să mai stau câteva minute până îmi revin. N-am stat. Una din asistente a glumit, zicându-mi că poate ar fi bine să-mi lipească de mână o foaie pe care să scrie: „Tocmai i s-a recoltat sânge”, în caz că leşin pe stradă. Adevărul e că nu-mi place deloc senzaţia să am în venă un ac. Rezultatul a venit repede: se pare că sunt OK. Mai puţin trigliceridele (159 în loc de 150 în medie) şi eozinofilele - care sunt de două ori mai multe datorită alergiei (rinitei?) mele. Cu câteva zile în urmă, dintr-odată m-a pleznit alergia (strănuturi, guturai etc.), dar a ţinut doar câteva ore. Anul trecut abia prin august a erupt.

După-amiaza am fost cu Theodor la doctoriţa oftalmolog să-i măsoare tensiunea intraoculară. E – spune ea – în limite normale. Theodor a fost docil şi a lăsat-o să-i pună picături în ochi. Ne-a spus că şansa lui va fi ca descoperirile despre care se vorbeşte acum (implanturile de microchips pentru transmiterea senzaţiilor vizuale) să fie accesibile în viitor, iar Theodor să beneficieze de ele. Apoi am mers spre Adina, Sile & Răducu. Pe drum am făcut un popas la o cofetărie (de unde mi-am luat două merdenele cu brânză, iar Raluca şi Theodor au servit nişte prăjituri) şi în două parcuri de joacă pentru copii. Am petrecut a quiet & pleasant evening cu ei trei. Papanaşii delicioşi gătiţi de Adina au fost savuraţi de noi toţi, iar Theodor a vrut şi supliment. La întoarcere, pe când Sile ne-a condus cu maşina acasă, Theodor dixit: „Mama, nu-i aşa că nu se poate fără Paşti?”