Looking for Andrei

Biserica Ortodoxă Rusă îl prăznuieşte azi pe cel care avea să fie sanctificat în 1988, iconarul monah Andrei Rubliov. Am particpat şi eu la o dezbatere cu tema Arta între iconografie şi idolatrie, organizată de asociaţia timişoreană Prologos. Startul l-a dat proiectarea unui scurt fragment din filmul lui Andrei Tarkovski, Andrei Rubliov, în care apar – pe lângă Andrei – personajele lui Kiril, Daniil şi Teofan Grecul. Unul dintre invitaţi – pictorul Constantin Flondor - a vorbit deosebit de coerent şi limpede, referindu-se la raporturile artei – din ce în ce mai nebuloase - cu lumea nevăzută. S-au citit diverse fragmente – destul de greoaie unele, cu un limbaj sofisticat şi un bogat conţinut ideatic – iar la final organizatorii au pus secvenţa finală din Rubliov, în care aparatul (director de imagine: Vadim Iusov) surprinde – pentru prima oară (după aproape 180 min. de proiecţie) în imagini color - o serie de fresce ale iconarului în close up, zoom-uri şi planuri generale. Toate bune şi frumoase, numai că în locul admirabilei coloane sonore (muzica: Viaceslav Ovcinicov), organizatorii dezbaterii au considerat mai potrivit să „lipească” nişte muzică psaltică grecească, în româneşte (fie ea şi cântată la Stavropoleos). Sound-ul creat de compozitorul filmului, de profundă inspiraţie bizantină, chiar nu avea – cred eu – pentru ce să fie înlocuit de altceva. Mă rog, gusturi şi gusturi. Şi încă ceva: am putut, încă o dată să constat calitatea jalnică a subtitrării în română a filmului: nenumărate greşeli de ortografie, termeni total nepotriviţi ce trădează indiferenţa şi amatorismul cu care s-a realizat munca de subtitrare a acestei capodopere cinematografice pentru DVD-ul apărut acum câţiva ani. Vai şi-amar...