Wednesday, 18 February 2009

Miracle swim coach

Printre „îngerii păzitori” ai lui Theodor se numără, de câteva săptămâni, şi Sabin, antrenorul său de înot. După doar zece şedinţe, Theodor a făcut mari progrese, iar Sabin (care – aşa cum au observat câţiva comentatori - nu e numai un sportiv dăruit, ci are înclinaţii şi spre literatură) le-a consemnat în câteva rânduri pe blogul în care scrie (http://www.swim.ro/653/prima-lectie-de-inot/): „Theodor este un baieţel de şase anişori şi jumătate care merge la şcoala Iris, în clasa întâi. L-am cunoscut în weekend când a venit adus de părinţi la înot. La sfatul doctorului, părinţii consideră că a venit timpul ca Theodor sau Bobiţă cum îl alintă, să înveţe să înoate. Da! Aşa este! Doctorii rămân cei mai buni în a ne promova activitatea!
Imediat ce am intrat in incinta bazinului, Theodor m-a copleşit cu întrebările: „Am intrat în apă?”, „Când intrăm în apă?” etc. I-am răspuns că îndată ce va termina de numărat până la 100 vom fi deja în apă. M-am înşelat, nerăbdarea lui a înghiţit pe nerăsuflate numerele şi a mai avut nevoie de încă 100 că să fie în apă. Cu colacul care este prieten bun cu apa, iar apoi cu macaroana palpată îndelung de Theodor pentru a-i găsi capetele.
Bineînţeles că a vrut să-mi arate cât este de capabil şi a cerut: „Singur!”. Nu mulţi au asemenea revendicari în prima lecţie. Theodor a înţeles repede că trebuie să se întindă pe spate şi să lase capul pe colac ca atunci când face nani. Pardon, când doarme, nani este pentru cei de la grădiniţă, m-a corectat puştiul.
Cel mai mult i-a placut să se „dezechilibreze” ţopăind prin apă. Şi să numere. Până la 100, până la 60, până la 40, obosise… trecuse mai bine de o oră de când era în apă, bucurându-se şi întrebându-mă mereu: „Ce este apa?”
Lecţia a trecut foarte repede, ca orice lucru care ne place, iar Theodor, înlăcrimat, cu greu s-a lăsat dus pe motiv că apa a obosit şi trebuie să meargă la culcare. Prin canalizarea pe care a simţit-o la picioruşe, dar n-o poate vedea vreodata.
Până la urmatoarea noastră întâlnire trebuie să aflu răspunsul…
…………………………………………………………………………………………
Theodor sau Bobiţă cum îl alintă părinţii, a învăţat sa plutească. Spre bucuria tuturor. Pentru el totul e ca un vis. Colacul şi mai apoi aripioarele nu-i mai folosesc. Au rămas doar prieteni vechi.
Între timp ne-am întâlnit şi miercuri. Acum Theodor foloseşte doar aripioare când se stropeşte pe cap. Prietenul colac nu ne mai trebuie.
………………………………………………………………………………………….
S-a întâmplat! Am reuşit! Theodor înoată pe spate. Se aşează singur pentru somn şi pluteşte pe spate. Mai mult, face mărunt din picioruşe şi se deplasează prin apă. Pentru cei care vor să vadă miracolul, îi invit sâmbătă de la ora 12 la bazin. Am să cer permisiunea mamei pentru a-l filma. Deocamdată, nu ştie nici despre acest articol.”

…Dar a aflat, până la urmă.

2 comments:

Lucian said...

Ce fain! Theodor face de toate. Io nu-mi aduc aminte ca la 7 ani sa fi facut atatea lucruri. Viata e o aventura, iar Bobita pare sa se bucure de fiecare bob.Haidee Theodor! Ale,Ale!

saskiul said...

I am amazed, too :)