În tabloul Timpul, cele două personaje, copilul şi timpul (reprezentat printr-un alarm clock) par mai degrabă victimă şi călău. Iar puştiul care, matur, îşi ţine bărbia-n palme, pare şi el decupat din capodopera plastică a lui Edvard Munch, Strigătul. Starea de strigăt, de implozie, de năucire a copilului bâtrân înainte de vreme este redată de artista Alina Slimovski cu o economie de mijloace, în alb-negru. Rezultatul este nu mai puţin copleşitor. Inversând stihurile din poemul blagian Trei feţe, despre copiii din lucrările Alinei (reunite în expoziţia Angel Box) putem spune: copilul tace: jocul şi iubirea mea e înţelepciunea.
La ce gândeşte băieţelul din tablou? Cu capul plecat şi ochii închişi, privind spre înăuntru, putem lesne ghici că iscodeşte o cale de a ieşi din tirania timpului, de a pătrunde – dedublându-se - într-o altă realitate. Este un candidat excelent la filosofie, căci toată aventura sapienţială a omului gravitează, nu-i aşa, în jurul timpului.
1 comment:
am aruncat o privire pe lucrarile ei, expuse pe blog, foarte dure, expresive, copilaria in tonuri alb-negru, strigat si durere....am sa ma duc sa le vad la Carturesti. ma intreb ce impact au panzele vazute pe viu.
Post a Comment