Wednesday 8 April 2009

Same-sex attraction

Amicul meu Virgil Baidoc, publisher la Editura Theosis din Oradea, îmi vesteşte tipărirea unei cărţi (cover illustration by Dan Voinea) pe care – la propunerea lui – am tradus-o, vara trecută: Homosexualitatea. O abordare ortodoxă / Christian Faith and Same-Sex Attraction. Estern Orthodox Reflections (autor: Thomas Hopko). Subiectul este pe cât de...delicat, pe atât de controversat. Pentru unii – nu puţini – orice referire la el e pricină de scandal şi dezgust. Toate bune şi frumoase până aici; dezaprobarea noastră se găseşte pe linia învăţămintelor vetero şi nou-testamentare. Totuşi, între indiferenţă şi contestarea violentă (vezi cazul zgomotoaselor contra-mitinguri de protest organizate, în Bucureşti, de pravoslavnici cu icoane şi picturi religioase-n frunte, cu ocazia marşurilor gay) există loc pentru o reacţie mai demnă şi mai raţională. Şi – last, but not least – mai aproape de esenţa învăţăturii biblice care îndeamnă la îngăduinţă şi dreaptă socotinţă. Studiul lui Hopko mi-a atras atenţia mai cu seamă prin perspectiva fermă, dar lipsită de orice surplus umoral, de orice radicalism justiţiar. Cu alte cuvinte, spune autorul (care este şi preot ortodox), să urmăm noi calea îndumnezeirii (despătimirii) pentru a avea îndrăznire şi a zice precum Mântuitorul: „Cine e fără de păcat să arunce primul piatra.” N-am nicio îndoială că cel care caută la ale sale şi cere să-şi vadă pururi păcatul înaintea ochilor nu se va înregimenta în nicio mişcare triumfalistă de protest, ci va găsi de cuviinţă să-şi manifeste credinţa prin faptele credinţei, prin ceea ce este în viaţa de zi cu zi. Aşa ne recomandă şi atitudinea lui Nicolae Steinhardt: „În Statele Unite s-au creat biserici ale homosexualilor. Contra. De ce? În primul rând: Hristos nu respinge pe nici unul din cei care vin la El. Aşadar, nici pe homosexuali. Însă, ca şi pe toţi ceilalţi, nu pentru ca să se justifice şi să se confirme în păcat, ci pentru ca să se lase de el. Hristos n-a respins pe curve şi pe hoţi, dar nu spre a-i binecuvânta în poziţia lor de curve şi de hoţi, ci pentru a-i ajuta să nu mai fie. Greşit ar fi să se creadă că homosexualilor le-ar asigura un tratament preferenţial, pe ei primindu-i fără ca să se cureţe şi libereze din robia păcatului lor. Domnul, din milă şi bunătate, ascultă orice rugăciune; scopul rugăciunii nu este însă întărirea în păcat. Mauriac îi spunea lui Gide: n-are-a-face la ce renunţi, totul este să renunţi; ca atare în cazul homosexualilor problema nu se pune în alţi termeni decât ai înfrânării. În al doilea rând: creştinismul este prin esenţă universalist şi ostil oricărei segregaţii. Nu este conform cu spiritul învăţăturii lui Hristos să existe o biserică pentru albi şi una pentru negri, o biserică pentru femei şi una pentru bărbaţi, o biserică pentru bogaţi şi una pentru săraci, o biserică pentru homosexuali şi una pentru heterosexuali, o biserică pentru intelectuali şi una pentru analfabeţi. Tot astfel, ar fi necreştin şi nu lipsit de ridicol (segregaţia duce spre ridicol) să fiinţeze biserici speciale pentru hepatici, cardiaci, bolnavi de calculi renali…Destul că-L rugăm pe Dumnezeu fiecare în limba noastră şi că ne despărţim pe naţionalităţi şi confesiuni, nu mai e nevoie să creăm alte particularisme.”

3 comments:

Rubycond said...

Desi afirmi chiar de la inceput ca subiectul este unul "...delicat", discutia ce urmeaza nu este tocmai nuantata, not in the least, din pacate.

Exista pasaje in care discursul cocheteaza timid cu toleranta (crestineasca) pe care o si pomenesti explicit, dar acesti muguri incurajatori ai intelegerii sunt striviti repede sub un noian de "na-na"-uri cu iz fundamentalist. Citatul din Steinhardt mi se pare in mod deosebit ingust. Chiar nu observi cat de aberant este sa compari homosexualitatea cu hotia? Hotii, mai putin cleptomanii poate, au mereu accesibila alegerea: sa fur ori sa nu fur. Fara sa mai pomenesc macar despre disputa stiintifica nerezolvata in totalitate despre rolul particularitatilor genetice in "alegerea" (sic!) orientarii sexuale, hai sa presupunem ca nimeni nu e in totalitate obligat de genetic sa fie homosexual sau heterosexual. Chiar daca ne referim numai la dezvoltarea psihica, ideea ca exista o alegere este o enormitate sinistra. Un om devine de obicei homosexual la o varsta extrem de frageda si din cauze deosebit de variate, unele traumatice, altele mai putin. Dupa acea perioada timpurie a dezvoltarii psihicului, orientarea sexuala este cimentata. NU mai e o chestiune de alegere daca este homosexual sau nu. Ce ramane de ales este daca isi reprima aceasta natura, daca poate (fiziologic si psihic) participa si la un act heterosexual, daca opteaza pentru bisexualitate, sau pentru homosexualitate soft si alte asemenea detalii. A pretinde ca un homosexual adult poate alege sa nu mai fie homosexual, sa "renunte la pacat", este ca si cum ai pretinde elefantului sa nu-si mai foloseasca trompa. Incearca un exercitiu mental: sa zicem, desigur, nu e asa, dar sa zicem, ca de maine moral si crestineste ar fi sa fim toti homosexuali. Sa zicem, tot prin absurdul dus la extrem ca ai vrea, ca ai incerca tot ce poti sa fii asa, crezi ca ai reusi? Tema pentru acasa si pentru aiurea.

Numai neintelegerea manifesta de catre Steinhardt a procesului prin care un om devine homosexual il poate face pe el (altminteri un tip destept si cultivat) sa afirme asemenea lucruri. Problema este ca o face. Si altii il aproba si il citeaza, probabil avand cunostinte la fel de fragile in domeniu. Insa aceasta este doar o instanta a unui mod (gresit) de a judeca, fara nicio legatura cu "dreapta socotinta", ce e caracteristic multor fundamentalisti.

Greseala provine din faptul ca nu incearca sa aprecieze fenomenul (in cazul de fata, dezvoltarea omului) ca un PROCES, care are si anumite aspecte IREVERSIBILE. Ca sa folosesc o analogie, trebuie inteles ca, desi exista materiale mai bune pentru a realiza o fundatie a unei case, sa zicem, inlocuirea fundatiei nu este in general posibila fara distrugerea aproape integrala a casei. Si nu pentru ca asa vrem noi oamenii ci pentru ca asa s-a intamplat in natura, sau, dupa optiunea Dvs., pentru ca "asa a lasat Dumnezeu". Daca am putea sa o construim pe module usor intersanjabile, atunci da, s-ar putea, si la o casa ar merge cum ar merge, dar pana nu construim un om da capo al fine mai incet cu pianul pravoslavnic pe scari.

Aceasta lipsa a efortului de a intelege motivatia pentru care un lucru s-a dezvoltat asa cum s-a dezvoltat (si acceptarea neconditionata a autoritatii invataturilor religioase in aceasta problema) se manifesta si mai jos in text: "Nu este conform cu spiritul învataturii lui Hristos sa existe o biserica pentru albi si una pentru negri". Da, n-o fi. Dar, EXISTA biserici frecventate numai si numai de "americani africani". Si nu sunt deloc urate, nici ele si nici cantecele ce rasuna din ele. Ca nu este in spiritul invataturii lui Hristos, e de inteles si that's too bad dar ar fi bine ca spiritul sa fie la inaltime si sa isi puna macar intrebari despre cum s-a ajuns la asta, nu doar sa afirmam ca nu e bine ca e elefantul gri si ca ar fi bine sa fie roz. Segregarea, e un fenomen care are si el aspecte emergente. Mai precis, contrar parerii implicite a lui Steinhardt, segregarea nu este o manifestare a intolerantei la nivelul fiecarui individ. Studii in domeniul stiintelor sociale intreprinse de Thomas Schelling au aratat (in mod surprinzator pentru multi) ca nu e necesar ca fiecare alb sau negru sa fie rasist ca sa apara segregarea pe zone intr-un oras. Nu e nevoie ca un alb sa doreasca sa aiba in jurul lui numai albi, sau in majoritate albi, de pilda. E suficient ca majoritatea indivizilor sa doreasca sa nu fie in majoritate absoluta. Adica sa aiba macar, de exemplu, 10% din vecini de aceeasi rasa. Nu conteaza procentul, poate fi oricat de mic, segregarea apare matematic, implacabil, mai devreme sau mai tarziu, si nu prea ca a uneltit cineva sau ceva sa apara, ci pentru ca e o caracteristica emergenta a acestei premise deosebit de modeste si plauzibile. Grupurile sociale manifesta deci caracteristici ce nu sunt (uneori deloc) regasite la nivel individual. Dar discutia devine complicata, asa ca e mai simplu sa blamam (ignorant) tot ce ne pare in dezacord cu "spiritul" religiei preferate, indiferent cat de natural (chiar inevitabil) ar fi acel lucru. Sa stergem deci cu buretele homosexualii (avand mare grija sa nu le/ne placa) si pe hermafroditi, sau, cum e politically correct mai nou, pe cei cu genitale ambigue, care pare a fi intr-o situatie cu adevarat lipsita de iesire, mai ales cei care sunt functionali in ambele roluri. Noroc ca unii dintre ei, ca si multi dintre homosexuali, din antichitate pana acum, au trait fara sa puna la suflet (macar sufletul sa li-l concedem) toate aberatiile emise de cei "cold and religious" ce incearca sa ne tina de manuta.

Poate ca e de acum clar unde bat: la fel cum (in general, exista exceptii --- de pilda in Biserica Catolica) biserica ne spune care e randuiala si cum sa ne purtam ca sa ajungem "incotro ne ducem + + +", fara a avea aproape nicio intelegere si de multe ori nici macar vreun interes pentru a intelege, DE UNDE VENIM. Omul, ca orice vietate si ca orice fenomen ori "lucru" din natura sunt rezultatul unei evolutii, al unei dezvoltari, printr-un proces extrem de complicat, cu numeroase puncte "fara de intoarcere", la nivel fiziologic si psihologic. Daca unora le trezeste scarba subiectul homosexualitatii ("toate bune si frumoase", maestre?), care, asa cum este inteleasa actualmente, se defineste la o varsta extrem de frageda a omului, ce sa mai spunem de faptul ca pana si numeroase idei (intalnite chiar mult mai tarziu in viata) pot cauza in anumiti oameni aparitia unor "puncte fara de intoarcere". Acest fapt este, desi natural (ca si homosexualitatea) cu adevarat problematic. In aceste cazuri, chiar si incercarea de a isi aroga o largime a orizontului intelectual, cultural si spiritual prin "Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!" suna mai degraba ca un disc de pick-up zgariat. BzzzzT BzzzzT...

As mai avea destule de spus, nu stau sa explic de ce mi se pare ca oamenii sunt liberi sa faca ce vor in conditiile in care nu incalca libertatea altcuiva --- si deci, ca, de pilda, nu
vad ABSOLUT nicio problema in faptul ca un grup de doi sau mai multi adulti maturi de acelasi sex sau nu decid de comun acord sa aiba o relatie sexuala. Sau, pe o nota usor comica, de ce altii au tot dreptul sa fie "try-sexuals" --- "they'll try anything once". Nu cred ca trebuie sa fim oameni moderni ca sa intelegem lucrurile acestea de bun simt. Multi oameni din antichitate pana in prezent le-au in
teles foarte bine. Dar exista si exceptii, si au tot dreptul sa existe si acestea ;-) da' poate se mai gandesc.

Per total, o postare care, desi face intr-un loc apel la "ratiune", duce o acuta si surprinzatoare lipsa de "de ce"-uri, fie si urmate de semnul intrebarii.

Rubycond said...

Nu a aparut inca postul, dar o mica erata: unde am scris "majoritatea indivizilor sa doreasca sa nu fie in majoritate absoluta", la final a se citi "minoritate absoluta".

saskiul said...

Am raspuns aici: http://saskiul.blogspot.com/2009/04/compassion.html