Friday 17 July 2009

Against all odds

La sfârşit de veac XX, Agenţia de Presă AM Press a fost dată în judecată pentru că o jurnalistă tânără din Buzău a declarat pentru agenţie că un popă dintr-un sat buzoian ar fi intrat călare pe un măgar în crâşma satului. La proces, popa s-a înfăţişat la tribunal cu un aer degajat - proaspăt ras şi fumând Kent. Era hotărât că trebuie să i se facă dreptate şi n-a vrut să accepte împăcarea cu jurnaliştii sub nicio formă. Ce se întâmplase de fapt? Eroarea de informaţie nu se referea la starea de ebrietate a popei (toată lumea ştia că le trăgea la măsea), ci – explica directorul AM Press, care a început să pledeze pro domo la proces - consta în faptul că în zonă nu există măgari, ci doar cai, iar popa (beat, desigur) intrase în crâşmă pe un cal. Astfel, judecătorii au decis că ştirea nu a fost o calomnie, pentru că măgarul – asinul – ocupa un loc important în simbolica creştină, iar preotul în cauză intrase în crâşmă ca misionar (precum Iisus odinioară) pe un cal, spre a salva sufletele celor pierduţi şi necăjiţi...
N-am mai aflat nimic despre soarta popii din satul buzoian, despre eventuala sa metanoie, însă – privind retrospectiv spre această anecdotă – nu pot să nu remarc: imaginea Ortodoxiei, a Bisericii e parcă tot mai puţin înţeleasă ca timp şi spaţiu pentru evenimentele euharistice. Ecclesia este mult prea des confundată cu structurile clericale ale Bisericii, cu „pitorescul” şi „culoarea” unor astfel de purtători de sutană. Nu puţini. Deşi, deşi ... nu puţini sunt şi cei care – aplicând politica struţului – se prefac că nu văd, că nu ştiu de neregulile despre care nu vor să ştie şi afirmă că, da, mai sunt şi uscături în pădure. Se întâmplă acum întocmai ca pe vremurile „democraţiei proletare” când canoanele realismului socialist prevedeau clar, fără drept de apel, edulcorarea, înfrumuseţarea artificală a realităţii. Vremurile trec, muşamalizarea însă râmâne. Trist e că Ortodoxia (trăirea liturgică şi cuminţenia participării la slujbele Bisericii) echivalează în ochii – vai – multora cu slăbiciunile şi „contra-exemplele” oferite „la vedere” de unii sau alţii din slujitorii lui Hristos. Sau, cum se mai întâmplă, cu grandomania de tip becalian ori cu retorica triumfalistă performată acum (eficient, s-ar putea spune) de un mim cu veleităţi de profet. Şi astfel se pierde esenţialul – „bufniţa din dărâmături” (după cum s-a exprimat Mihail Neamţu), strădaniile întru aşezarea fără zgomot a omului în Biserică, în marea familie a ostenitorilor întru îmbunătăţire de pretutindeni. Da, aceşti ostenitori există şi au existat mereu. N-au format „bisericuţe” şi nici n-au părăsit Biserica de veacuri pentru a se mântui (ori destrăma) elsewhere, pentru a medita şi filosofa individual ori pentru a cădea în nirvana.
Pe de altă parte însă, e la fel de important să te abţii de la a judeca; sminteala dacă e să vină, trebuie să-şi facă damblaua, n-ai ce-i face. Altfel spus, „ielele” - fără număr, fără număr – ce sucesc minţile atâtor oameni fără nicio rânduială trebuie să-şi facă jocul până la capăt. Energiile lor vin, oricum, din altă parte şi nu sunt în cantitate nelimitată. Cât de recuperabil mai este omul bântuit de himere şi stăpânit de sminteli după ce ele, smintelile l-au lăsat? De la caz la caz sau, cum se mai spune, fiecare cu norocul său. Şi, nu mai puţin, cu forţa donquijotescă ori sisifică de a merge până la capăt against all odds.


7 comments:

spike said...

Marian, iarta-ma, dar nu i-as pune pe Sisif si pe Don Quijote pe acelasi plan. Sisif degeaba are forta, daca nu are puterea de a-si depasi destinul si, ca atare, nu are posibilitatea de a fi liber. Don Quijote are tocmai puterea, pe care numai credinta poate sa ti-o dea, de a fi liber si de a-si depasi conditia. Sisif e o victima tragica, Don Quijote este, chiar si in final, un invingator.

Dar interesanta prestatia preotului din Don Quijote, nu-i asa? Poltron, searbad, sters, conformist, interesat, complet lipsit de fantezie sau de adancimi de gandire si mimand ridicol o adecvare la spiritul vremii. Un adevarat Sisif ... :-)

Parca spunea la un moment dat un om al bisericii ca va veni o vreme cand smintelile se vor arata chiar prin preoti, insa asta ar fi tocmai spre intarirea marturisirii de credinta. Daca un preot e marturisitor si cuminte, trece neobservat si neauzit. Daca un laic isi marturiseste public credinta, toata lumea ia aminte si il asculta. Numai de l-ar asculta si preotul smintitor ... ;-)

spike said...

Da, cam asta era ideea:

Pius al XII-lea (d. 1958): "A day will come when the civilized world will deny its God, when the Church will doubt as Peter doubted. She will be tempted to believe that man has become God. In our churches, Christians will search in vain for the red lamp where God awaits them. Like Mary Magdalene, weeping before the empty tomb, they will ask, "Where have they taken him?"

Pius al XII-lea lansa avertismentul asta in prima jum. a sec. XX, iar cuvintele lui s-au adeverit in Vest. Acuma se pare ca se adeveresc si la noi, doar ca la noi treburile au o coloratura balcanica, "originala". :-)

saskiul said...

Da, spike, asa e. Nu apartin, daca tii neaparat, aceleiasi lumi, paradigme, existente etc. Accentele nu sunt puse, in mitul sisific, pe "puterea de depasire a destinului" prin credinta care elibereaza/mantuieste. In axiologia mea insa el continua sa fie a good guy, deci "deasupra liniei", chiar si in absenta acelor accente de care vorbesti.

(Nu stiu, in ceea ce ma priveste, daca incercarile mele de a deslusi cine se ascunde sub pseudonimele sau anonimatul unor postari - alminteri interesante - sunt sisifice sau donquijotesti...Oricum, ma bucur de feed-backul vostru, spikeri si anonimi din toata lumea. Si sper sa va uniti intr-o zi ca sa va dati in vileag adevarata identitate - numele de Botez cum ar veni, daca tot tragem spre DQ si ne dezicem de mister Sisif ;-)

spike said...

Legat de mister Sisif ... sa nu uitam ca acest distins domn a ajuns intr-o stare atat de deplorabila tocmai pentru ca a dat in vileag un ... mister :-) si a facut aceasta fara sa i se fi facut parte, in prealabil, de myst-ul care, eventual, l-ar fi ispravnicit in acest sens. ;-)

Cu drag

saskiul said...

Gata, am priceput. Personajul n-are TAINA fiindca a dat in vileag misterul ca un fraier. Dar daca a fost fraier inseamna c-a fost si frei herr, nu ;) ?

spike said...

Da, frei herr, bine zis :-))) A dat in vileag misterul, locuit fiind de un soi de spirit de dreptate vadit interesat, vecin cu turnatoria. Mi se pare ca l-a turnat pe Zeus, caruia tocmai ii cazuse cu tronc o demoazela si intreprinsese niste actiuni concrete in directia asta. Ha, ha, ha, si-a gasit sa-l dea in gat tocmai pe Zeus, deci curat fraier :-) si apoi a trecut cu vederea faptul ca dreptatea zeilor nu incape in randuielile oamenilor.

Ce bine ca suntem crestini si am scapat de istoriile astea, nu-i asa? Apropo de asta, ai citit cumva cartea lui Andrei Kuraev, "Daruri si anateme. Ce a adus crestinismul lumii" ? Primele 30-40 de pagini sunt de luat aminte.

saskiul said...

@ spike:
Subscriu la cele scrise de tine despre "dreptatea zeilor".
In legatura cu al doilea paragraf (prima propozitie-intrebare), asa e. Simt si eu ca e o alta "dimensiune" in AD fara de BC. Insa adevarata dimensiune a Crucii ma inspaimanta. Ca sa raspund cu DA fara ascunzisuri la aceasta intrebare ar trebui cred sa fiu mai imbunatatit, mai inaintat pe drumul pregatirii si al metanoii, sa nu fac diferente intre oameni, sa nu scriu, poate, la calculator (;-) sa deprind mai bine lectia iertarii/uitarii etc.
Nu, n-am stiut de cartea lui A. Kuraev. Mersi de tip :-)