iubita mea, îndrăgostiţii sunt
averea ăstei lumi în legănare
chiar ce e slab, nevolnic, fără gând
devine-o clipă visător şi mare
proprietăţi de cer imaginare
deschid atâtea inimi cenuşii
palizi bătrâni devin frumoşi copii
şi flăcări se aprind în înserare
săracul cel mai hăituit de tot
crescut la umbra spaimelor în floare
bogat devine, fericit şi tare
şi mări de aur traversează-not
iubita mea, atâta bogăţie
ai revărsat în mine deodată
că în odaia mea întunecată
rodeşte lângă cer viţa de vie
(Lucian Avramescu)
4 comments:
ca o confirmare a starii create de aceasta poezie,propun o alta poezie scrisa de acelasi autor-SINGURUL LUCRU CARE CONTEAZA-L.Avramescu
Subscriu :)
dar... se impune si 'IA AMINTE' a aceluiasi autor
daca zici matale, se impune ;)
si ce se mai impune, maestre specialist in lucianavramistica? :)
Post a Comment