Thursday 27 August 2009

Laudă iubirii

iubita mea, îndrăgostiţii sunt

averea ăstei lumi în legănare

chiar ce e slab, nevolnic, fără gând

devine-o clipă visător şi mare


proprietăţi de cer imaginare

deschid atâtea inimi cenuşii

palizi bătrâni devin frumoşi copii

şi flăcări se aprind în înserare


săracul cel mai hăituit de tot

crescut la umbra spaimelor în floare

bogat devine, fericit şi tare

şi mări de aur traversează-not


iubita mea, atâta bogăţie

ai revărsat în mine deodată

că în odaia mea întunecată

rodeşte lângă cer viţa de vie


(Lucian Avramescu)

4 comments:

Anonymous said...

ca o confirmare a starii create de aceasta poezie,propun o alta poezie scrisa de acelasi autor-SINGURUL LUCRU CARE CONTEAZA-L.Avramescu

saskiul said...

Subscriu :)

Anonymous said...

dar... se impune si 'IA AMINTE' a aceluiasi autor

saskiul said...

daca zici matale, se impune ;)
si ce se mai impune, maestre specialist in lucianavramistica? :)