După o pauză de câteva luni, Theodor a reluat (joi) orele de înot. Pentru început, s-a plimbat pe marginea dreptunghiulară a bazinului mic, de copii. Când, peste câteva minte, a venit la el instructorul (Sabin), a acceptat bucuros să intre şi în bazinul mare, olimpic. Auzisem de la Raluca (în primăvară-vară) că Sabin l-a învăţat să înoate în apă adâncă ce depăşea 1,80m, însă abia acum am văzut cu ochii mei cum inimosul instructor îl aruncă în bazin. În clipa aceea mi-a venit să sar după el, chiar dacă ştiam că Sabin este stăpân pe situaţie. Astfel, am văzut cum Theodor se scufundă şi se ridică la suprafaţa apei, după care – cu gura până la urechi – dă din mâini şi din picioare, înoată pe spate, face pluta, vine la mal, iese din bazin, intră iar şi tot aşa… Spre final, instructorul îi propune lui Theodor să-l arunce de pe trambulină. „Ţi-e frică?” Răspunsul lui Theodor: „Sau mi-e frig?” Adevărul e că apa din bazinul mare e mai puţin caldă ca în bazinul pentru pici, iar Theodor începuse să cam tremure. Dar a acceptat bucuros provocarea. La duş, după ora de înot, a întrebat dacă o să avem şi noi o trambulină în baie. Apoi mi-a cerut să-i arăt marginile şi grătarul de scurgere ale micuţului nostru bazin de duş de acasă.
No comments:
Post a Comment