viaţa, viaţade unde atâta putere
de unde atâta combustibil al speranţei
şi nervii ca un porţelan gata să-l spargi,
la dracu toate acestea
bea bătrâne şi dă-le cu tifla
celor născuţi să nu înţeleagă nimic,
e atât de subţire filamentul inimii
încât o dată ars
degeaba îţi vor mai da dreptate
degeaba te vor mai plânge
isterici toţi
într-o perfectă democraţie a tristeţii
viaţa este desigur doar una
şi tu, cel obişnuit să te consumi pentru alţii
păstrează o respiraţie calmă şi pentru tine,
bucură-te, măcar o dată,
de zăpezile care-şi trag poalele peste munte
şi inspiră adânc lumina binefăcătoare a zorilor
tu, care ai înţeles surâsul ca pe răsăritul gândurilor
în spatele îndepărtatelor plaje
confruntă-te acum cu mărunta libertate a halbei de bere
şi urlă ca un rândaş acrit
căruia i s-a şterpelit chenzina
adună-te bătrâne,
arcul nervilor tăi prea adesea plezneşte
mai priveşte şi tu în preajmă
cum fericirea n-are nevoie nici pe departe
de combustibilul perfecţunii
iar unii ronţăie mulţumiţi
în staulul larg al bulevardelor
biscuitul norocului
(Lucian Avramescu)
No comments:
Post a Comment