Provincia Kosovo SRL

Provincia Kosovo, o bucăţică din fosta Iugoslavie, şi-a proclamat, unilateral, independenţa. Unilateral e un fel de a zice fiindcă în spatele evenimentului stă unchiul Sam şi o mare parte din suratele occidentale. Au zis „nu” românii (cam cu jumătate de gură), spaniolii, ruşii, grecii. Bombardamentul cu pietre al sârbilor asupra ambasadei americane din Belgrad n-a putut astupa chiotele de bucurie de la Pristina. Începe moda enclavelor etnice, un fel de SRL-uri cu delimitări geografice aiuristice. Primul lucru făptuit de albanezi în Kosovo a fost să pună sârmă ghimpată la jumătatea unui pod. Înţeleg că pe acolo nu va mai pătrunde picior de sârb. Ce fac însă sârbii care au rămas înăuntru? Sunt aproximativ 120.000 de sârbi kosovari. Îşi fac şi ei enclavă în enclavă? Despărţirea medievală, cu ziduri şi garduri, ţine de domeniul absurdului. Balcanii şi aproape toată Europa conţin, în aluatul fiinţei lor, frământat atâtea veacuri de copitele cailor, neamuri diverse. În calma şi mereu neutra Elveţie, unii vorbesc italiană, alţii nemţeşte sau franţuzeşte. În Belgia, cea care încorporează capitala Europei Unite, Bruxelles, râca dintre flamanzi şi valoni a atins cote isterice. La noi, nu numai sfinţia sa Tokes, ci şi nenea Marko Bela şi-au săltat ţurloaiele de la pământ de bucurie la aflarea evenimentului Kosovo. Urmează, musai zic ei, Ţinutul Secuiesc. Ţarul Putin atrage şi el atenţia că nu numai Abhazia din Georgia şi Transnistria din Moldova ar putea avea probleme, ci şi România. În condiţiile în care Europa şi-a dizolvat graniţele făurind, după modelul Statelor Unite ale Americii, Statele Unite ale Europei iată, în forţă, acest junghi atavic izvorât din grote. Eu cred că parcelarea planetei pe triburi este, la această vârstă a istoriei, imposibilă. Ce se va întâmpla, de pildă, cu copiii rezultaţi din căsătoriile mixte din Kosovo? Mama, să zicem, e albaneză, iar tatăl sârb. Cum obţii puritatea tribală în acest SRL cu obiect de activitate sangvin? Tai copilul în două? Nici aşa nu rezolvi lucrurile fiindcă dispersia părinţilor inamici s-a făcut din creier până în unghii. Tătucii politici maghiari ai celor trei judeţe din inima României, Covasna, Harghita şi Mureş, imaginează şi ei, pesemne, după modelul Kosovo, o împrejmuire cu sârmă ghimpată. Ce fac, însă, cu maghiarii risipiţi prin toată România? Conform unor statistici, Bucureştii sunt al doilea oraş după Budapesta ca număr de etnici maghiari. Cum tranşează pastorul Tokes progeniturile mixte rezultate din cele circa 500.000 de familii care s-au împreunat la primărie şi biserică, uitând că unul e „bozgor” iar celălalt „ţigan împuţit”? În ce ţarc vor intra copiii lor? „Transilvania are o populaţie majoritar ungurească, însumând 1,5 milioane locuitori”, scrie un dobitoc de la o agenţie de presă occidentală. Îi atrag atenţia că populaţia majoritară în Ardeal e tot cea românească, de vreo patru ori mai mare decât cea ungurească. Nu ştiu cum s-ar spăla pe cap cu românii, Ungaria, dacă prin absurd ar alipi partea transilvăneană a României! N-ar fi exclus ca Gheorghe Funar să fie ales, prin vot liber, preşedinte la Budapesta. Ştiu că războaiele etnice în Balcani au fost unele dintre cele mai dure din lume. Vecini care-şi împrumutau un ciubăr cu făină ieri, deveneau peste noapte fiare unul pentru celălalt. Crime de ev mediu, măcelăriri, gropi comune, păduri de ţepe şi de ştreanguri. Va rezolva ţarcul cu sârmă ghimpată de la Kosovo ura care mocneşte de veacuri? Nu cred. Aşa cum nu cred că, închizându-se în ţarcul celor trei judeţe, pastorul Tokes ar face o mare ispravă pentru secuii săi. Să nu uităm că şi ungurii şi românii sunt liberi să se mişte de la Marea Neagră până la Atlantic, cetăţeni egali ai Europei Unite, statut pe care l-am visat şi unii şi alţii. Puşcăriile etnice imaginate de unii sunt nişte SRL-uri geografice falimentare din start. La mine la Sângeru e şi o consistentă comunitate romă. Mă am bine cu ţiganii fiindcă bunicul meu i-a cununat şi botezat pe majoritatea. Unii mă salută respectuos cu “săru’mâna naşule”. Finul Oiţă m-a rugat acum doi ani să-i botez un nepoţel. După ce am acceptat mi-a spus că mai are patru nepoţei nebotezaţi. Şi aşa am botezat-o pe Monica de 19 ani, pe Elena de 17, pe Vasile (mai înalt ca mine cu un lat de palmă) de 14 ani şi tot aşa. Ce-ar fi să-şi proclame unilateral independenţa ţigănia din Sângeru? Mai sunt vreo cinci case de lingurari spre Salcia. Îi va atinge şi pe ei gripa independenţei? Kosovo ăsta deschide o nouă filă pentru înţeleapta specie om.

(Lucian Avramescu)