Tuesday 24 June 2008

Orthodox Planet

Primesc – de la OC – o carte foarte articulată (şi argumentată) dogmatic despre „adevăraţii creştini”, „adevărata Biserică”, „adevărata credinţă” etc.: Non-Ortodocşii, de Patrick Barnes. Canoane bisericeşti din vechime (dar şi fragmente din diferiţi teologi) sunt invocate spre a accentua caracterul sobornicesc (catolic) al Bisericii şi, implicit, caracterul eretic al creştinismului apusean. Acolo unde, în scrierile teologice e loc – cât de mic – de interpretare, de toleranţă pentru heterodoxie, autorul intervine prompt pentru a sancţiona sever pe cel rătăcit (Fr. Kallistos Ware being one of them), dornic să „îndrepte” şi să „lămurească”... Astfel de convingeri ascuţite, de limbaj ce nu admite nuanţe, diferenţe, grade îmi par de pe o altă planetă. De pe planeta Ortodocşilor, poate. Eu mă mulţumesc – îmi place Tarkovski şi al său omagiu adus Terrei: filmul SF Solyaris - cu Planeta Pământ. Aş fi vrut să aflu cine e traducătorul versiunii în română, cum sună titlul în original, însă editura Ecumeniţa din Galaţi a considerat că aceste detalii despre carte e bine să rămână o taină.

Sunt obişnuit – încă de pe când am călătorit în UK, şi chiar de mai înainte - cu acest tip de angry (young) men.. Franky Schaeffer, proprietarul edturii unde cartea a apărut în SUA – Regina Orthodox Press – este el însuşi un convertit la Ortodoxie şi un pătimaş apărător al „dreptei credinţe” împotriva „impurităţilor” şi „adăugirilor” heterodoxe de-a lungul veacurilor. Toate bune şi frumoase, fundamentaliştii de serviciu se ocupă cu sârg de vegherea ca nu cumva să se întâmple „rugăciuni împreună” şi „împărtăşiri” între pravoslavnici şi heterodocşi. Cine este însă îndrituit să vegheze respectarea celorlalte – nenumărate – canoane, ce ţin de ortopraxis, de obligaţiile ce le revin şi lor, călăuzelor duhovniceşti ale neamurilor, nu doar laicilor? Cine ia la întrebări turma de păstori cu sau fără barbă, cu sau fără pofte nemăsurate de câştig, cu sau fără vocaţie? Chestiunea ţine de „ordinea interioară”, de aranjamentele bizantine / balcanice ale acestui organism cu „circuit închis”, de acoperirea unora de către ceilalţi – with God on their side, of course. Şi replica unei astfel de întrebări este, invariabil, aceeaşi: Mult ni s-a dat, mult ni se va cere. Noi vom da socoteală pentru faptele noastre - ar spune cei mai presus de orice bănuială. Ceea ce - poate - e fair enough after all.

Îmi amintesc o scenă dintr-un roman ce surprinde - fără edulcorarea realismului socialist – înălţarea unuia dintre primele oraşe socialiste: Intrusul, de Marin Preda; prin 1984 avea să ajungă pe ecrane şi versiunea cinematografică a romanului – excelentul film de Constantin Vaeni, Imposibila iubire. Ei bine, există acolo o scenă în care tânărul Călin Surupăceanu (Şerban Ionescu) repetă – la ceas târziu de noapte, în spălătorul comun pe care-l împărţea cu nişte brigadieri - conţinutul statutului de UTM-ist, fiindcă a doua zi urma să fie primit în rândurile UTM (Uniunea Tineretului Muncitor, precursoarea PCR). Îl ajută şi verifică loialul său amic, uriaşul Costică (Valentin Teodosiu). Şi învaţă Călin „ca la carte” obligaţiile UTM-istului, corectându-se de fiecare dată când a greşit o virgulă – ştie el ce ştie, că doar a mai fost „sărit la numărătoare” şi altădată. Atunci când vrea să treacă la secţiunea „Drepturi”, Costică îi spune: „Lasă drepturile, mie să-mi ştii obligaţiile, că dai mâine peste unul care vrea să se dea grande şi se leagă de-o virgulă nepusă unde trebuie, de iar te trezeşti sărit la numărătoare”. Vasăzică: întotdeauna există unii – majoritatea - de se preocupă să tocească obligaţiile, în vreme ce alţii – casta privilegiaţilor - îşi numără drepturile şi abuzează cu cinism de funcţii, de influenţa pe care-o au. Clasificare valabilă deopotrivă pentru oamenii în uniformă (of whatever kind) şi pentru cei care se îmbracă după cum le place.

4 comments:

Anonymous said...

De data asta ai fost mai precaut... daca nu-i pomeneai decat pe cei in uniforma fii sigur ca-ti spuneam ca, iata, eu nefiind in uniforma nimic nu ma opreste sa fiu viclean asemenea lor.
Insa greu gasesti precautie lispita de echivoc. ces

saskiul said...

Pai ce sa fac, invat si eu din mers :). Dupa cum vezi, mi-am luat si masurile de precautie necesare si am evitat si echivocul ("barbile"). Cred in continuare ca "echivocul" asta blestemat - diplomatia cu care se joaca la ruleta politicii si a religiei - nu tine de uniforme neaparat. Exista destule vulpi (sau lupi) si fara uniforme sau cu uniformele gaurite la umeri de stelele epoletilor de sub sutana. Unii, iata, nu se multumesc cu o singura uniforma................

Anonymous said...

Desigur, ai dreptate... pana la echivoc. Largind, din precautie, aria celor care s-ar putea dovedi lupi vicleni indiferent de barbi, uniforme si alte insemne specifice, lasand sa se inteleaga ca molima tradarii se instaleaza si dincolo de discernerea formala a marcilor vestimentare sau discursive, mie imi pare ca ai instalat ambiguitatea in miezul naturii noastre. Asa ca atunci cand am spus ca "greu gasesti precautie fara lipsita de echivoc" la asta m-am referit: precaut in a nu limita tentatia tradarii numai la cei angajati ideologic sau supusi vreunor servituti institutionale (barbi, uniforme, grade etc) ai extins posibilitatea de a fi afectat de acest virus pana in marginile umanitatii: altfel spus, cu totii sunte susceptibili de a ne numara in rand cu Iuda. Lucru cu care sunt intrutotul de acod, fie si pornind numai de la experienta personala ca nepurtand uniforma, si mai nou nici barba, nu sunt totusi cu nimic mai bun decat inselatorul.
Cat despre ruletele mai mult sau mai putin rusesti ale diplomatiei ecleziastice - dreptatea iti revine in mod deplin. Lucrurile chiar asa stau şi sunt usor de recunoscut de catre cineva ca mine, caruia asemenea lucruri ii sunt proprii. ces

saskiul said...

Dar natura noastra asa este (dupa mine): ambigua. Cu toate astea, continua sa imi placa specia "Don Quijote" - atunci cand nu e ilustrata ideologic si religiously correct in manifestari artistice mai mult sau mai putin amatoristice. Sau specia "Nazarin" sau specia "Stalker" sau "Raskolnikov"...
Cu voia ta, reluam ping-pong-ul de idei dupa 7 zile, timp in care blogul e si el on holiday. :)