Să avem puţintică răbdare…

Theodor vrea să ştie ce înseamnă a aştepta. Ce înseamnă a răbda, a-ţi pregăti - altfel spus - bucuria. Dar ea, aşteptarea, şi ea, răbdarea – pariul suprem al omului - presupun absenţa fricii. A acelei frici „ca o tortură” despre care – angoasat, disperat, deprimat - vorbea şi regizorul suedez Ingmar Bergman (ultimul titan al cinematografului, plecat la cele veşnice – culmea! – în aceeaşi zi de vară a anului 2007 în care a răposat un alt gigant al filmului, Michelangelo Antonioni): „Trebuie să facem un idol din frica noastră şi să-l numim Dumnezeu.” El, care considera credinţa drept o „tortură”, care spunea că „este ca şi cum ai iubi pe cineva care stă mereu în întuneric şi nu se arată niciodată, oricât de tare l-ai chema”, a găsit totuşi un final up (care l-a încântat şi pe Tarkovski) la filmul Lumină de iarnă – singurul despre care regizorul Fragilor sălbatici spunea că îi place „cu adevărat”. Cu sufletul sfâşiat de îndoială, de neîmpăcare şi teamă, pastorul din filmul său găseşte totuşi putere să rostească „Sfânt, sfânt, sfânt este Dumnezeu, plin e cerul şi pământul de mărirea Ta”. Era chiar ultima scenă a filmului, ce deschidea o cale către o altă poveste - călătoria tainică a fiecăruia spre „frumuseţea Domnului” şi „locaşul Lui”.

Ce simplu este, dacă am putea trăi ceea ce ni se spune în Psalmul 26: „Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?” Da, numai că asta se întâmplă cu oamenii al căror cuget nu este împrăştiat, care – împreună cu Psalmistul - pot mărturisi, fără osândă, că una au cerut de la Domnul şi pe aceea o vor căuta: să locuiască în casa Domnului în toate zilele, ca să vadă frumuseţea Domnului şi să cerceteze locaşul Lui: „Că Domnul m-a ascuns în cortul Lui în ziua necazurilor mele; m-a acoperit în locul cel ascuns al cortului Lui … Că tatăl meu şi mama mea m-au părăsit, dar Domnul m-a luat. Lege pune-mi mie, Doamne, în calea Ta şi mă îndreptează pe cărarea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei. Nu mă da pe mine pe mâna celor ce mă necăjesc, că s-au ridicat împotriva mea martori nedrepţi şi nedreptatea a minţit sieşi. … Cred că voi vedea bunătăţile Domnului, în pământul celor vii. Aşteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te şi să se întărească inima ta şi aşteaptă pe Domnul.”