"Gott ist tot"

„După moartea raţiunii fondatoare – scrie Horia Roman Patapievici, în Omul recent, referindu-se la cuvintele lui Nietzsche care au făcut epocă – singura raţiune valabilă rămâne raţiunea de schimb, raţiunea economică. Procesul prin care raţiunea fondatoare, fără soluţie de continuitate, se transformă în raţiune de schimb poartă, în concepţia mea, numele de secularizare”. Însă, „chiar şi mort, Dumnezeu rămâne referinţa inconturnabilă a lumii care a fost odinioară creştină. Căci o lume care a încetat să mai fie creştină nu este, pur şi simplu, lumea dinaintea creştinismului: este o lume inevitabil anticreştină, şi anume resentimentar anticreştină...Lumea în care credinţa creştină a slăbit (sau a murit) este o lume esenţialmente văduvă. O lume izgonită, lipsită de lucrul cel mai esenţial care îi aparţinea cândva – şi aceasta pentru eternitate. Problema lui „Gott ist tot” înseamnă: deşi inteligenţa noastră a devenit (parţial) atee, instinctele noastre mai sunt încă (parţial) creştine.”