Sunday 9 December 2007

La Dolce Vita

Nicolae Steinhardt despre filmul lui Federico Fellini, La Dolce Vita, în Dumnezeu în care spui că nu crezi: ...o bucată evident şi nemijlocit hristică, ortodoxă cu desăvârşire, o adevărată pagină de propovăduire evanghelică prin mass media, în care chemarea lui Hristos vibrează pe înţelesul oricui ştie să vadă şi să audă câtuşi de puţin. Începând cu splendida imagine iniţială a statuii care pluteşte deasupra Romei până la peştele (care, fireşte, e Ichtys) final, mort de trei zile şi care tot vede, tras de pescari în năvod, la ochiul lui atotştiutor şi pătrunzător, la fata blândă şi curată (Biserica cred) şi la chemarea ei pe care Mastroianni o ascultă pe jumătate surd (condiţia umană), în genunchi, trecând prin atâtea constante rapeluri de clopote şi cruci, prin scena falselor minuni, condamnată cu o tărie vrednică de marii părinţi anti-eretici ai veacului al IV-lea - totul vădeşte o uriaşă credinţă, o totală nostalgie a împărăţiei lui Hristos, o neîncredere în soluţia viciului foarte asemănătoare cu a lui Vasile cel Mare. Ce să mai spun despre arta cu care dezmăţul, agitaţia, superficialitatea sunt „comunicate” după cele mai rafinate mijloace, numai din plictis şi silă? A, numai cine e fără de păcat sau fără de ochi poate ridica piatra grăbită a nedreptăţii şi spune că e un film deşănţat (!) sau cu ţeluri de critică strict socială! O predică a unui sfânt păritne al secolului IV, asta e! O înflăcărată, dură, aprinsă, caldă, clocotitoare, necruţătoare, răscolitoare pagină de chemare hristică.

2 comments:

Anonymous said...

Recent am revazut filmul si am incercat sa analizez ce anume m-a fascinat la prima vizionare. Totusi, nici de aceasta data nu am reusit sa gasesc ''cheia'' cu care sa deschid poarta acestei constructii misterioase. Desigur ca imi e mai usor sa vorbesc despre felul excelent in care Federico Fellini si echipa sa realizeaza unele secvente, dar filmul, ca un ansamblu, mi se pare de o complexitate teribila. Iar interpretarea lui Nicolae Steinhardt (pe care acum o citesc pentru prima oara) ma convinge ca nu ma insel.

saskiul said...

Stii si tu ca atunci cand "cheia" e prea la-ndemana filmul devine boring. Fellini este un mare autor cu "cheie" - aminteste-ti de jocul secund (:-) din PROVA D'ORCHESTRA sau E LA NAVE VA...
Steinhardt ofera o "cheie" cu totul insolita si "plauzibila" pentru LA DOLCE VITA, in cartea lui.