skip to main |
skip to sidebar
Nae Caranfil (E pericoloso sporgersi, Asphalt Tango, Filantropica) îşi lansează zilele astea ultimul film: Restul e tăcere. Am aşteptat din toamna trecută premiera lui. Realizat pe ecran lat (cinemascop) şi cu sunet Dolby, cu o mizanscenă elaborată (decoruri: Călin Papură; costume: Doina Levinţa), o muzică originală de un calibru simfonic impresionant (Laurent Couson), Restul e tăcere aduce a film dintr-o altă lume, dintr-o altă epocă. Faţă de experimentele groteşti ori „minimaliste” en vogue ale confraţilor săi regizori, filmul lui Nae Caranfil pare, la rându-i, un experiment, însă unul retro. Asta poate să însemne sau de bine sau de rău, în funcţie de aşezarea spectatorului pe traiectul stilistic actual. La urma urmei şi filmul Independenţa României (unul din primele lung-metraje de ficţiune româneşti, din 1912) de Grigore Brezeanu (a cărui poveste recenta premieră o pune pe tapet) reprezenta o excentricitate a vremii. Restul e tăcere este, în ce are mai interesant, un imn adus filmului – artă ce încearcă necontenit să se redefinească. Suntem în zona nostalgicului Cinema Paradiso (Tornatore), dar şi în lumea sarcastică a lui The Player (Altman), pentru că, iată, statutul regizorului a fost contestat, minimalizat şi eclipsat de producător(i) încă din zorii cinematografului.
După film am sărbătorit Ziua Femeii alături de Oana & Alex la Pizza Hut. Apoi ne-am îndreptat spre Capitol, pentru o seară Pergolesi (Concertul pt. vioară şi orchestră de cameră), Emanuel Elenescu (Rapsodia română pentru vioară şi orchestră) şi Dimitri Şostakovici (Suita a II-a pentru orchestră de jazz) – conductor: Ilarion Ionescu-Galaţi, solist: Florin Ionescu-Galaţi. Dirijorul (în vârstă de 71 de ani) a pefaţat piesele cu comentariile sale savuroase, interpretând alături de fiul său (violonistul) două piese la ghitară ca bis-uri.
Ne-am încheiat seara la Vaporul, unde Călin şi trupa lui (Pragu’ de Sus) au concertat. Am ascultat astfel câteva cântări folk-rock (între care şi Buchetul de reverii) la masa unde au stat, alături de noi trei, my in-laws, Victor & amicul său, Alex.
No comments:
Post a Comment