Nebunul e individul a cărui nebunie - asemenea nebuniei personajelor tarkovskiene: Andrei Roublev, Kris, Berton, the Stalker, Domenico, Andrei, Alexander - nu se acordă cu nebunia celor mulţi. Sau, cum se spune în Pateric, „Va veni vremea ca oamenii să înnebunească şi, când vor vedea pe cineva că nu înnebuneşte, se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor.”None so blind as those who won’t see. Probabil că, tălmâcite-n româneşte, aceste vorbe devin: nimeni nu e cu adevărat nebun decât cel care se încăpăţânează să nu vadă (= să nu înţeleagă, să nu priceapă cu ochii minţii) ce şi cum se cuvine. Şi tot la insight ajungem. Dar câtă trudă, câtă experienţă (=erori din care am tras povaţă) până s-ajungem să dobândim vederea interioară - o aventură de-o viaţă...
No comments:
Post a Comment