Arta este pentru om la fel ca pâinea şi apa. Nevoia de frumos şi de creaţie, care-l întruchipează, este inseparabilă de om, şi fără ea, omul poate că nici n-ar mai fi vrut să trăiască. Omul este însetat de frumos, îl găseşte şi îl acceptă fără niciun fel de condiţii, asta numai pentru că este frumos, i se închină cu evlavie fără să se întrebe la ce îi este util şi ce poate cumpăra în schimbul lui. Nevoia de frumos se simte cel mai mult atunci când omul se află în divergenţă cu realitatea, în dezacord, în luptă, adică atunci când trăieşte cel mai intens, atunci când în el se manifestă cea mai firească dorinţă de armonie, de linişte, iar în frumos există şi armonie şi linişte...Dacă n-ar fi existat pildele frumoase omul n-ar fi putut trăi cu adevărat, căci frumuseţea va salva omenirea. Iar salvarea ne-o vor aduce cultura şi femeia.
Noi scriem pentru aceia care sunt capabili, cât de cât, să înţeleagă. Arta ajută intens, temeinic, dezvoltării umane, acţionând asupra omului în mod expresiv, metaforic. Critica are acelaşi rol logic în procesul dezvoltării umane ca şi arta.
Arta va fi cu atât mai utilă intereselor omului cu cât este mai liberă în dezvoltarea sa.”
Aplicaţie practică: dintre toate cărţile pământului, Dostoievski alege tocmai Don Quijote, „cea mai tristă dintre toate” – carte pe care „trebuie s-o aibă cu el fiecare om la judecata de apoi. Îi va dezvălui taina adâncă, fatală a omului, a întregii umanităţi. Îi va dezvălui neasemuita frumuseţe a omului, neasemuita sa puritate, înţelepciunea, neprihănirea, simplitatea, totala lipsă de răutate”.
Cine este Dostoievski? „Vreau să vă spun despre mine că sunt, am fost şi voi fi (ştiu prea bine) până la moarte, fiul secolului, al necredinţei şi al îndoielii”.
Ce sunt oamenii? „Oamenii buni îşi caută idealurile”.
Ce e fericirea? „Fericirea nu e în fericire, ci în dobândirea ei”.
No comments:
Post a Comment