Nicu Steinhardt către un ofiţer de Securitate care l-a vizitat acasă pentru a-l chestiona cu privire la vizita lui Steinhardt în Occident, unde s-a întâlnit cu personalităţi din diaspora românească: „Serviţi vă rog nişte rahat. Eu mănânc rahat la propriu, nu şi la figurat.” Eliberat din închisoare (dar mai ales din închisoarea interioară în care – dacă ar fi să-i credem mărturia - l-au ţinut capriciile, toanele, invidia, îngâmfarea, micile-mari răutăţi până să ajungă în temniţă) Steinhardt avea să le spună răsfăţaţilor acestei lumi, în ton cu Noica şi cu Ghiţă Blidaru (alias Nae Ionescu, în cartea lui Mihail Sebastian, De două mii de ani): „Nelinişti? De unde luaţi voi nelinişti în lumea asta plină de certitudini? Simplul fapt al soarelui care se ridică şi apune nu ajunge pentru pacea voastră?” ...Anii de temniţă grea pare că i-au învăţat – pe Steinhardt, pe Noica şi pe atâţia alţi martiri cu feţe cuvioase - să trăiască înţelepciunea: The greatest wealth is contentment with a little.
No comments:
Post a Comment